“Schimbarea este o muncă foarte grea”
Nu de puține ori ajungem în viață la concluzia că trebuie să facem o schimbare și de multe ori chiar facem, ne schimbăm garderoba, coafura sau culoarea părului, drumul de întoarcere acasă, piciorul cu care coborâm dimineața din pat, mâna în care ținem poșeta sau locul pernei în pat. Uneori ne schimbăm locul de muncă, alteori casa sau chiar țara.
Facem toate acestea așteptând ca ceva să se întâmple, să fim mai binedispuși, mai prietenoși, mai performanți, mai fericiți. Ne ascuțim simțurile și stăm la pândă, ca să prindem un compliment, o laudă, o bucurie, o încurajare sau orice semn prin care să înțelegem că s-a schimbat ceva. De multe ori chiar se întâmplă ceva, ceva asemănător cu mirarea în fața unei dimineți însorite, prevestitoare a unei zile pline de promisiuni. Numai că ziua se încăpățânează să fie mohorâtă și prietenii prost dispuși. Lumea nu cunoaște nevoia noastră și nu ne reflectă așteptările. Toate trucurile încercate fac din mirarea noastră un balon de săpun. Şi totuși, avem nevoie să se schimbe ceva.
Pentru a înțelege de ce este foarte greu să facem o schimbare și de ce uneori nu înțelegem că avem nevoie de ea, vreau să clarifc de unde ne vin reflexele, automatismele noastre, de a fi așa cum suntem. Creierul nostru este modelat de mediul pe care îl întâlnește. Diferențele afective și cognitive dintre noi sunt vizibile încă din primul an de viață, deoarece suntem supuși mediilor diferite de viață, ceea ce se regăsește în modelarea diferită a circuitelor neuronale supuse experiențelor. Adică, prin experiențele trăite creierul formează hărți neuronale (trasee specifice de descărcare a impulsurilor nervoase), ducând la activarea neuronilor într-un anumit moment și care poate modela structura creierului pe termen lung.
Dezvoltarea creierului înseamnă crearea de circuite, specific de bază, pentru emoții, memorie, comportament și relații interpersonale. Deși nu ne putem aminti experiențele din primele luni de viață, ele au un impact puternic și durabil asupra creierului nostru, în ce privește gestionarea stresului și răspunsul la stres pe parcursul vieții.
Primele noastre nevoi sunt cele fiziologice și de securitate, urmate de cele afective. Când suntem dominate de o anumită nevoie ne vom schimba întreaga perspectivă asupra viitorului, în funcție de această nevoie, care ne va organiza, aproape în totalitate, comportamentul. În funcție de cum aceste nevoi sunt satisfăcute sau nu, ne formăm reprezentări mentale despre ce înseamnă lumea, cât este de sigură, câtă încredere să avem în relaționarea cu alte persoane.
Înțelegem această lume prin căile neuronale formate, învățate. Tot prin ele ne alegem persoanele de lângă noi, pentru că asta ne este cunoscut. Tot de aceste nevoi, satisfăcute sau nu, depinde și afectul nostru, depinde modalitatea în care vom ști ce să facem cu emoțiile noastre, dacă le suprimăm sau reprimam, dacă vom avea comportamente de asimilare sau resemnare, dacă cerem sau nu, dacă comunicăm deschis.
Când vine vorba de schimbare suntem foarte tentați să spunem să se schimbe
celălalt, eu așa sunt dintotdeauna, așa e bine, așa știu eu să fiu. Conștientizarea schimbării va fi posibilă doar când reflectăm asupra modalităților în care gândurile, sentimentele și trăirile noastre influențează și la rândul lor sunt influențate de realitatea externă, adică lumea noastră interioară determină realitatea externă. Schimbarea necesită o retragere conștientă din situațiile nesănătoase și voința de a construi fundații mai sănătoase. Presupune capacitatea de a face față întreruperii unui echilibru îndelungat. Schimbarea individuală are loc aproape imperceptibil după multe încercări și erori. Individul se opune instinctiv modificărilor. El poate trăi într-un soi de mlaștină, dar este mlaștina lui; știe unde sunt aligatorii și tot ce mișcă în zonă. Schimbarea, oricât de treptată ar fi, necesită modificarea reflexelor automate, reflexe formate în mulți ani, iar acestea pot fi modificate doar prin eforturi conștiente, motivate.Schimbările psihologice necesită rezistență la reflexele automate neproductive și alegerea voită a unor alternative-alegeri diferite, chiar opuse reflexelor automate. Uneori aceste moduri noi de comportamente sunt înfricoșătoare, dar ele sunt moduri mai eficiente de a face față situațiilor. Schimbarea psihologică necesită adoptarea de noi reflexe pentru a le înlocui pe cele vechi. Doar că, această schimbare de comportament se produce în mod eficace, confortabil, și ca urmare permanent, abia după o exersare asiduă.Adevărata schimbare are nevoie de mai mult decât de încercări izolate de modificare a reflexelor automate; ea implică înlocuirea vechilor comportamente cu unele noi, care să devină, în cele din urmă, la fel de naturale și confortabile precum cele vechi.
“Înseamnă mai mult decât să-i furi câinelui osul, înseamnă să înveți cum să te împrietenești cu el, să-l iei la o plimbare”