Despre iertare! | O relație va evolua în direcția potrivită, doar când amândoi ne vedem pe noi înșine, conștientizăm impactul cuvintelor sau acțiunilor noastre asupra celuilalt și ne cerem iertare sau primim scuzele celuilalt. Când acest lucru nu se întâmplă în mod reciproc și doar unul își asumă contribuția, relația rămâne superficială și, în fapt, ne arată că suntem deconectați de noi înșine și de ceilalți. Cum ar putea o relație să evolueze și să îți împlinești nevoile când, în cele mai multe cazuri, reproșezi, proiectezi frustrările și disconfortul personal asupra celorlalți fără să știi de unde vine această “nevoie” de a reacționa? Și așa rămâi neputincios și cu o puternică nevoie de protecție, adică blamarea și critica. E greu să trăiești cu resentimente, pentru că îți umbresc gândurile și îți influențează deciziile. Iertarea sau, mai bine spus, puterea de a-ți asuma ce ai făcut, este parte din consecința unui proces personal de transformare personală și întărește altfel relațiile cu ceilalți. A cere iertare este teribil de greu pentru mulți, mai ales atunci când nici măcar nu consideră că au un motiv pentru care să facă acest gest, că nu au rănit sau greșit cu nimic. Ceea ce ne determină să nu putem cere iertare este frica de respingere, de aceea nu poți vedea impactul a ceea ce faci sau spui sau nu conștientizezi propriul tău disconfort în relație cu ceilalți. Nevoia ta de acceptare și validare este mult prea puternică pentru a-l putea vedea pe cel de lângă tine, mai ales atunci când intențiile tale sunt bune, dar, în realitate, au avut un impact negativ asupra celuilalt. Cînd știi că ai nevoie să fii acceptat(ă), întreabă-i direct pe cei de lângă tine cum se simt în preajma ta, însă nu o lua personal, ci ascultă cu multă curiozitate ce au de spus și încearcă să înțelegi. Acceptarea pe care cu toții o căutăm o vom obține când noi facem primul pas în relație și vorbim asumat despre ceva ce a avut un impact negativ asupra celuilalt. Este și un pas spre reconectare. O altă frică care ne copleșește când ar trebui să ne cerem iertare este frica de abandon și trădare. Atunci când îl copleșești ( sufoci) pe celălalt sau, dimpotrivă, ești prea distant(ă), vorbim tot despre deconectarea de relație și nici nu ai suficientă claritate în ceea ce privește nevoile tale, care îți vor permite să îl vezi mai clar pe celălalt. Uneori, aparenta investiție în relație este, de fapt, o vigilență crescută nicidecum o conectare reală și profundă. Și frica de a fi rănit (ă) și folosit(ă) sau suspiciunea că dacă vei face tu primul pas, celălalt se va folosi de acel moment și te va ataca la un moment dat. Simți că este o slăbiciune pe care nu ți-o permiți. Încearcă, însă, să îți antrenezi puterea de a-ți cere iertare față de acei oameni în care ai încredere, chiar dacă ți-e foarte frică. Și începe cu pași și gesturi mici. De exemplu, să-ți asumi un moment de reactivitate, fără să devii foarte vulnerabil(ă). Nu e ușor, dar vei vedea, te scoate din izolare și însingurare. Îți propun o practică deloc ușoară și poate chiar riscantă, aceea a iertării. Gândește-te la câțiva oameni importanți din viața ta și scrie-le un mesaj prin care să îți ceri iertare. Când îmi cer iertare, scopul este să repar, să reconectez, să întăresc relația. Să simt armonie cu cei din jurul meu. |
|