Stima de sine scăzută. -lipsa de satisfacțe și auto-critică constantă. -hipersensibilitate la critică, urmată de resentimente față de persoana care a formulat critica și sentimentul că este criticat. - indecizie cronică și teama exagerată de a nu face greșeli -dorința excesivă de a face pe plac altora. -perfecționism, poate duce la frustrare atunci când perfecțiunea nu este atinsă. -vină nevrotică și gânduri exagerate legat de magnitudinea greșelilor trecute. -ostilitate, defensivitate, fără o cauză anume. -pesimism, invidie sau resentimente generale. -consideră că amânările temporare sunt situații permanente și intolerabile. -lipsește asertivitatea, se simte inferior, se izolează, se retrage din relații interpersonale, se teme de dezaprobare și furie. Stima de sine nu există de sine stătătoare. Ea se regăsește împreună cu patologii psihice cum sunt: depresia, anxietatea, Tulb de comp alimentar, deficite de atenție.
Cum recunoaștem persoanele cu stima de sine crescută -acestea cred ferm în anumite valori și principii și sunt gata să le apere, dar sunt în suficientă siguranță pentru a accepta să le modifice în funcție de situație și experiență; -acționează conform a cea ce consideră a fi cea mai bună alegere, au încredere în judecata proprie, în capacitatea de a lua decizii, fără să se simtă vinovați dacă ceilalți nu sunt de acord cu decizia lor. -nu trăiesc în trecut sau viitor, doar culeg experiența trăită și își fac planuri de viitor, trăiesc intens prezentul. -au încredere deplină în capacitatea lor de a lua decizii, a rezolva probleme, fără ezitări după ce au un eșec sau dificultăți. Cer altora ajutorul când au nevoie. -se consideră egali cu ceilalți, apreciază talentele și munca altora. -înțeleg felul în care sunt interesanți pentru ceilalți și valoroși, cel puțin pentru cei cu care sunt prieteni. -nu se lasă manipulați, colaborează cu ceilalți numai dacă li se pare convenabil sau adecvat. -își admit reacțiile și impulsurile interioare, fie pozitive, fie negative, -se implică în multe activități. -sunt foarte empatici, respectă regulile sociale și vor să prospere prin propria muncă și sudoare. -caută tot timpul soluții, sunt capabili să își exprime dezaprobarea fără a se învinovății pe sine sau alții atunci când există confruntări.
Știm că stima de sine poate fi crescută sau scăzută. Persoanele cu stimă de sine scăzută, se focusează pe evitarea emoțiilor pierderii stimei de sine decât să își asume riscuri pentru a crește stima de sine. Aceste persoane vor fugii de relațiile intime nesigure, fără a încerca să caute soluții, să-i înțeleagă pe ceilalți, va simți nevoia să se protejeze de suferință fugind. Contrar, persoanele cu stima sine crescută, vor fi proactive, își vor asuma riscuri, vor avea încredere în propriile capacități de decizie și emoționale, și vor găsi căi ca o relație să funcționeze.
Ce cuprinde stima de sine? Stima de sine este formată din atitudini, credințe, valori, putere, încredere, auto-eficacitatea -capacitatea de a ne descurca în diverse situații, sentimentele proprii pozitive sau negative, evaluarea comparativă cu ceilalți, deci competențele persoanei și sentimentul persoanei că are valoare.
De ce este important să avem o stimă de sine în echilibru? Stima de sine este strâns legată de acceptarea și aprobarea propriilor caracteristici, cu un mare impact asupra atitudinilor, experienței emoționale, comportamentelor și adaptării pe termen lung. Stima de sine ne influențează pe tot parcursul vieții în modul cum experimentăm lumea, deciziile, aspirațiile și visele, are un impact decisiv asupra acțiunilor noastre, în cele mai multe cazuri acționăm în funcție de stima noastră de sine când trebuie să luăm decizii sau să ne împlinim visele.